facturare

FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura² pentru o marfă. – Din fr. facturer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FACTURÁRE s.f. Acţiunea de a factura şi rezultatul ei. – V. factura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FACTUR//Á ~éz tranz. (mărfuri) A trece într-o factură. /<fr. facturer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FACTURÁ vb. I. tr. A face, a întocmi factura unei mărfi. [< fr. facturer].
(Dicţionar de neologisme)

FACTURÁRE s.f. Acţiunea de a factura şi rezultatul ei. [< factura].
(Dicţionar de neologisme)

FACTURÁ vb. tr. a întocmi o factură. (< fr. facturer)
(Marele dicţionar de neologisme)

facturá vb., ind. prez. 1 sg. facturéz, 3 sg. şi pl. factureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

facturáre s. f., pl. facturări
(Dicţionar ortografic al limbii române)