faer

fáer (-re), s.n. – Dojană, mustrare, ceartă. – Var. faier „sărbătoare”, în sens ironic. După Borcea, 185 şi Scriban, din germ. Feuer „foc”.
(Dicţionarul etimologic român)

Cuvinte care încep cu literele: fa fae

Cuvinte se termină cu literele: er aer