faeton dex - definiţie, sinonime, conjugare

faeton

FAETÓN, faetoane, s.n. 1. Trăsură înaltă, uşoară, cu patru roţi şi cu capotă pentru scaunul din faţă, putând transporta 6-8 persoane. 2. Vehicul uşor, cu două roti, pe arcuri, cu o singură banchetă pentru persoane, tras de un cal; şaretă. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. phaéton.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FAET//ÓN1 ~oáne n. 1) Trăsură înaltă cu patru roţi şi cu o capotă pliabilă pentru scaunul din faţă. 2) Autoturism de model vechi, fără capotă, cu două sau cu patru locuri. [Sil. fa-e-] /<fr. phaéton
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FAETÓN2 ~i m. Pasăre acvatică exotică, de talie medie, cu cioc ascuţit şi cu coadă prelungită de două pene mari, care se hrăneşte cu peşte. [Sil. fa-e-] /<fr. phaéton
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

faetón (faetoáne), s.n. – Trăsură descoperită. – Var. faiton. Mr. paitone. Fr. phaéton. În mr., din it. faeton.
(Dicţionarul etimologic român)

FAETÓN s.n. 1. Trăsură elegantă, înaltă şi uşoară, deschisă, de diferite forme. 2. Şaretă înaltă cu două roţi. // s.m. Pasăre palmipedă din mările tropicale, cu cioc ascuţit şi coadă lungă. [Pron. fa-e-. / < fr. phaéton].
(Dicţionar de neologisme)

FAETÓN1 s. n. 1. trăsură elegantă, înaltă şi uşoară, deschisă, pe arcuri, cu o singură banchetă, trasă de un cal. 2. şaretă cu patru roţi şi cu capotă pentru scaunul din faţă. ♢ autoturism asemănător cu o trăsură. (< fr. phaéton)
(Marele dicţionar de neologisme)

FAETÓN2 s. m. pasăre palmipedă din mările tropicale, mare, cu cioc ascuţit şi coadă lungă. (< fr. phaéton)
(Marele dicţionar de neologisme)

faetón s. n. (sil. fa-e-), pl. faetoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fa fae faet faeto

Cuvinte se termină cu literele: on ton eton aeton