faianțare dex - definiţie, sinonime, conjugare
FAIANŢÁ, faianţez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianţă. [Pr.: fa-ian-] – Din faianţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FAIANŢÁRE, faianţări, s.f. Acţiunea de a faianţa. [Pr.: fa-ian-] – V. faianţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FAIANŢ//Á ~éz tranz. (elemente de construcţie) A acoperi cu plăci de faianţă. [Sil. fa-ian-] /Din faianţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FAIANŢÁ vb. I. tr. A executa un placaj din plăci de faianţă. [Pron. fa-ian-. / cf. fr. faiencé – care imită faianţa].
(Dicţionar de neologisme)

FAIANŢÁRE s.f. Acţiunea de a faianţa şi rezultatul ei. [Pron. fa-ian-. / < faianţa.
(Dicţionar de neologisme)

FAIANŢÁ vb. tr. a executa un placaj din plăci de faianţă. (< faianţă)
(Marele dicţionar de neologisme)

faianţá vb. (sil. fa-ian-), ind. prez. 1 sg. faianţéz, 3 sg. şi pl. faianţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

faianţáre s. f. (sil. fa-ian-), g.-d. art. faianţării; pl. faianţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fa fai faia faian faiant

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ntare antare