fain dex - definiţie, sinonime, conjugare

fain

FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. şi fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FAIN ~ă ( ~i, ~e) fam. Care are calităţi deosebite; foarte bun. /<germ. fein
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fáin (fáină), adj. – Fin, distins, preţios. Germ. fein (Borcea 185; Tiktin; DAR; după Gáldi, Dict., 176, prin intermediul mag.). Curent în Trans., considerat vulgar în Munt.
(Dicţionarul etimologic român)

FAIN, -Ă adj. Fin, foarte bun. ♦ Ales, minunat. [< germ. fein].
(Dicţionar de neologisme)

FAIN, -Ă adj. (fam.) fin, foarte bun. ♢ ales, minunat. (< germ. fein)
(Marele dicţionar de neologisme)

fáin adj. m., pl. fáini; f. sg. fáină, pl. fáine
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fa fai

Cuvinte se termină cu literele: in ain