FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecţiona un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înşela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falşificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FALSIFICÁRE, falsificări, s.f. Acţiunea de a falsifica şi rezultatul ei; contrafacere. [Var.: (pop.) falşificáre s.f.] – V. falsifica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FALŞIFICÁ vb. I v. falsifica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FALŞIFICÁRE s.f. v. falsificare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A FALSIFICÁ falsífic tranz. 1) (adevăruri, obiecte etc.) A face să fie fals (printr-o denaturare intenţionată). 2) A imita în scop de fraudă; a contraface. ~ o iscălitură. /<fr. falsifier, lat. falsificare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FALSIFICÁ vb. I. tr. 1. A face un lucru să semene cu altul cu intenţia de a înşela; a contraface. 2. A prezenta altfel decât este; a denatura. [P.i. falsífic, 3,6 -ică, var. falşifica vb. I. / < it. falsificare, fr. falsifier, cf. lat. falsus – fals, facere – a face].
(Dicţionar de neologisme)
FALSIFICÁRE s.f. Acţiunea de a falsifica şi rezultatul ei; falsificaţie. [< falsifica].
(Dicţionar de neologisme)
FALŞIFICÁ vb. I. v. falsifica.
(Dicţionar de neologisme)
FALSIFICÁ vb. tr. 1. a face un lucru să semene cu altul, cu intenţia de a înşela; a contraface. 2. a denatura. (< fr. falsifier, lat. falsificare)
(Marele dicţionar de neologisme)
falsificá vb., ind. prez. 1 sg. falsífic, 3 sg. şi pl. falsífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)
falsificáre s. f., g.-d. art. falsificării; pl. falsificări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FALSIFICÁ vb. 1. v. contraface. 2. (fam. şi peior.) v. plastografia. 3. a contraface, a plăsmui. (A ~ un document.) 4. a măslui. (A ~ alegerile.) 5. v. de-natura.
(Dicţionar de sinonime)
FALSIFICÁRE s. 1. (fam. şi peior.) plastografiere. (~ semnăturii cuiva.) 2. (concr.) contrafacere, fals, falsificaţie, plăsmuire. (Acest document este o ~.) 3. măsluială, măsluire, măsluit. (~ alegerilor.) 4. v. denaturare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FALSIFICÁRE, falsificări, s.f. Acţiunea de a falsifica şi rezultatul ei; contrafacere. [Var.: (pop.) falşificáre s.f.] – V. falsifica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FALŞIFICÁRE s.f. v. falsificare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A FALSIFICÁ falsífic tranz. 1) (adevăruri, obiecte etc.) A face să fie fals (printr-o denaturare intenţionată). 2) A imita în scop de fraudă; a contraface. ~ o iscălitură. /<fr. falsifier, lat. falsificare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FALSIFICÁ vb. I. tr. 1. A face un lucru să semene cu altul cu intenţia de a înşela; a contraface. 2. A prezenta altfel decât este; a denatura. [P.i. falsífic, 3,6 -ică, var. falşifica vb. I. / < it. falsificare, fr. falsifier, cf. lat. falsus – fals, facere – a face].
(Dicţionar de neologisme)
FALSIFICÁRE s.f. Acţiunea de a falsifica şi rezultatul ei; falsificaţie. [< falsifica].
(Dicţionar de neologisme)
FALŞIFICÁ vb. I. v. falsifica.
(Dicţionar de neologisme)
FALSIFICÁ vb. tr. 1. a face un lucru să semene cu altul, cu intenţia de a înşela; a contraface. 2. a denatura. (< fr. falsifier, lat. falsificare)
(Marele dicţionar de neologisme)
falsificá vb., ind. prez. 1 sg. falsífic, 3 sg. şi pl. falsífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)
falsificáre s. f., g.-d. art. falsificării; pl. falsificări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FALSIFICÁ vb. 1. v. contraface. 2. (fam. şi peior.) v. plastografia. 3. a contraface, a plăsmui. (A ~ un document.) 4. a măslui. (A ~ alegerile.) 5. v. de-natura.
(Dicţionar de sinonime)
FALSIFICÁRE s. 1. (fam. şi peior.) plastografiere. (~ semnăturii cuiva.) 2. (concr.) contrafacere, fals, falsificaţie, plăsmuire. (Acest document este o ~.) 3. măsluială, măsluire, măsluit. (~ alegerilor.) 4. v. denaturare.
(Dicţionar de sinonime)