falaitar dex - definiţie, sinonime, conjugare

falaitar

FALAITÁR, falaitari, s.m. Călăreţ pe unul dintre caii înaintaşi înhămaţi la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie şi care ţinea caii de dârlogi. – Din rus. foreitor, germ. Vorreiter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

falaitár (falaitári), s.m. – Servitor călare care mergea înaintea trăsurii. – Var. fălăitar. Germ. Vorreiter, prin intermediul rus. foreitor (DAR) sau din mag. fellajtár (Cihac, II, 497), cf. sb. feletar, din mag. (Daničič, III, 48). Pare identic cu falet, s.n. (atelaj din două perechie de cai, cu servitori (fr. piqueurs) călare pe aceştia): După Bogrea, Dacor., IV, 813, acest ultim cuvînt ar fi germ. Valet „servitor”; pare mai curînd o formaţie retrogradă şi arficială de la falaitar, încrucişare cu Valet.
(Dicţionarul etimologic român)

falaitár s. m. (sil. -lai-), pl. falaitári
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fa fal fala falai falait

Cuvinte se termină cu literele: ar tar itar aitar laitar