falangă dex - definiţie, sinonime, conjugare

falangă

FALÁNGĂ2, falange, s.f. Un fel de sul de lemn de care se legau, în regimul feudal, picioarele celor condamnaţi să fie bătuţi la tălpi; p. ext. bătaie la tălpi aplicată acestor condamnaţi. – Din ngr. fálangas.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FALÁNGĂ1, falange, s.f. 1. Fiecare dintre oasele mici, alungite, care alcătuiesc scheletul degetelor. 2. (În Grecia antică) Formaţie de infanterişti înarmaţi cu lănci, dispuşi în rânduri compacte şi având centrul şi una dintre aripi mai întărite. ♢ Fig. Grup compact şi omogen de oameni care luptă împreună pentru acelaşi scop. 3. Grupare politică paramilitară de tip fascist din Spania. 4. (În doctrina socială utopică a lui Fourier) Unitate social-economică de bază formată din 1500-2000 de oameni cu pregătiri diverse. – Din fr. phalange.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FALÁN//GĂ1 ~ge f. Os mic care formează scheletul unui deget. /<fr. phalange
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FALÁN//GĂ2 ~ge f. 1) (în Grecia antică) Formaţie de luptă constituită dintr-o unitate compactă de pedestraşi înarmaţi cu lănci. 2) (în doctrina unor socialişti utopici) Comună de muncă, concepută ca bază a societăţii. 3) (în Spania franchistă) Grupare politică şi paramilitară de orientare fascistă. 4) Grup compact şi omogen de persoane care luptă pentru o cauză comună. /<fr. phalange
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FALÁN//GĂ3 ~ge f. 1) (în feudalism) Instrument de tortură constând dintr-un sul de lemn cu care se imobilizau picioarele unui vinovat pentru a fi bătut la tălpi. 2) Bătaie la tălpi aplicată acestor condamnaţi. /<ngr. falangas
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

falángă (fălắngi), s.f. – 1. Sul de lemn în care legau condamnaţii care erau bătuţi la tălpi; era pedeapsa aplicată în vechime şi elevilor la şcoală, desfiinţată înainte de 1850. – 2. Bătaie. – Var. (înv.) falagă. Mr. falangu, megl. fálăgă. Ngr. φάλαγγας (Lokotsch 578), cf. tc. falaka (de unde var.), bg. falaga (› megl.). Este dublet de la falangă, s.f. (os de la degete), din gr. φάλαγξ, prin intermediul lat. phalanga, fr. phalange, şi al lui parîngă. – Der. falanster, s.n., din fr. phalanstère; falansterian, adj.
(Dicţionarul etimologic român)

FALÁNGĂ1 s.f. Fiecare dintre oscioarele care formează scheletul degetelor. [< fr. phalange].
(Dicţionar de neologisme)

FALÁNGĂ2 s.f. 1. Formaţie de soldaţi pedeştri, spartani sau macedoneni, înarmaţi cu lănci lungi, care atacau într-o anumită formaţie în rânduri compacte; (p. ext.) corp de soldaţi, trupă armată. 2. (Fig.) Grup de oameni strâns uniţi, care luptă pentru o cauză comună. 3. (În doctrina socială utopică a lui Fourier) Celulă de bază a viitoarei orânduiri sociale, care avea să efectueze diferite munci. 4. Grupare politică fascistă (din Spania). [< fr. phalange, cf. lat. phalanx, gr. phalanx]
(Dicţionar de neologisme)

FALÁNGĂ s. f. I. 1. formaţie de soldaţi spartani sau macedoneni pedestri, cu lănci lungi, care atacau în rânduri compacte; (p. ext.) corp de soldaţi, trupă, armată. 2. (fig.) grup de oameni strâns uniţi, care luptă pentru o cauză comună. 3. (în doctrina socială utopică a lui Fourier) celulă de bază a viitoarei orânduiri sociale, care avea să efectueze diferite munci. 4. grupare politică fascistă (din Spania). II. fiecare dintre oasele care formează scheletul degetelor. (< fr. phalange, lat., gr. phalanx)
(Marele dicţionar de neologisme)

falángă s. f., g.-d. art. falángei; pl. falánge
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fa fal fala falan falang

Cuvinte se termină cu literele: ga nga anga langa alanga