falanster

FALANSTÉR, falanstere, s.n. Asociaţie de producţie în care muncitorii trăiesc în comunitate după sistemul lui Fourier. – Din fr. phalanstère.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FALANSTÉR s.n. Celulă social-economică primară, care urma să funcţioneze ca o asociaţie de producţie şi consum bazată îndeosebi pe îndeletniciri agricole, proiectată de socialistul utopist francez Fourier, destinat viitoarei societăţi imaginate de el. [< fr. phalanstère].
(Dicţionar de neologisme)

FALANSTÉR s. n. 1. sistem de locuinţe în comun, cu ateliere, biblioteci, cantine etc., destinat viitoarei societăţi preconizate de socialistul utopist Fourier. 2. grup care trăieşte în comunitate. (< fr. phalanstère)
(Marele dicţionar de neologisme)

falanstér s. n., pl. falanstére
(Dicţionar ortografic al limbii române)