FALÉT, faleturi, s.n. (Înv.) Atelaj compus din patru cai înhămaţi la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecaţi de câte un vizitiu. – Cf. f a l a i t a r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
falét s. n., pl. faléturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
făléţ, -eáţă, adj. (reg.) fălos, mândru, fudul, trufaş, arogant, lăudăros.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
falét s. n., pl. faléturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)