faleze
FALÉZĂ, faleze, s.f. 1. Mal înalt şi abrupt al unei mări sau al unui lac. 2. Fâşie de teren special amenajată pentru plimbare de-a lungul unei faleze (1). – Din fr. falaise.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FALÉZ//Ă ~e f. 1) Ţărm înalt şi abrupt, format sub acţiunea erozivă a valurilor. 2) Fâşie de teren de-a lungul unui ţărm, special amenajat pentru plimbări. [G.-D. falezei] /<fr. falaise
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FALÉZĂ s.f. Ţărm abrupt format prin acţiunea de eroziune a valurilor de-a lungul ţărmurilor lacustre, marine sau oceanice. ♦ Fâşie îngustă de pământ, special amenajată pe malul mării pentru plimbare. [< fr. falaise].
(Dicţionar de neologisme)
FALÉZĂ s. f. mal înalt şi abrupt format prin acţiunea de eroziune a valurilor de-a lungul ţărmurilor marine. ♢ fâşie îngustă de pământ, special amenajată pe malul mării pentru plimbare. (< fr. falaise)
(Marele dicţionar de neologisme)
faléză s. f., g.-d. art. falézei; pl. faléze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FALÉZ//Ă ~e f. 1) Ţărm înalt şi abrupt, format sub acţiunea erozivă a valurilor. 2) Fâşie de teren de-a lungul unui ţărm, special amenajat pentru plimbări. [G.-D. falezei] /<fr. falaise
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
FALÉZĂ s. f. mal înalt şi abrupt format prin acţiunea de eroziune a valurilor de-a lungul ţărmurilor marine. ♢ fâşie îngustă de pământ, special amenajată pe malul mării pentru plimbare. (< fr. falaise)
(Marele dicţionar de neologisme)
faléză s. f., g.-d. art. falézei; pl. faléze
(Dicţionar ortografic al limbii române)