falia dex - definiţie, sinonime, conjugare
FÁLIE, falii, s.f. (Geol.) Ruptură apărută în scoarţa Pământului, ca urmare a mişcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de straturi; fractură. – Din fr. faille.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÁLI//E ~i f. geol. Ruptură în scoarţa pământului apărută ca urmare a mişcărilor tectonice verticale. [Art. falia; G.D. faliei; Sil. -li-e] /<fr. faille
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FALIÁ vb. I. tr., refl. (Geol.) A (se) produce o falie, a face o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. [Pron. -li-a, p.i. 3 -iază. / < fr. failler].
(Dicţionar de neologisme)

FÁLIE s.f. Ruptură care desparte două blocuri ale scoarţei Pământului, deplasate unul faţă de celălalt. [Gen. -iei. / < fr. faille, cf. lat. fallere – a lăsa să cadă, a nu susţine].
(Dicţionar de neologisme)

FALIÁ vb. tr., refl. a (se) produce o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. (< fr. failler)
(Marele dicţionar de neologisme)

FÁLIE s. f. ruptură care desparte două blocuri ale scoarţei Pământului, deplasate unul faţă de celălalt; fractură (3). (< fr. faille)
(Marele dicţionar de neologisme)

faliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. faliéz, 3 sg. şi pl. faliáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. faliéze (sil. -li-e-); ger. faliínd (sil. -li-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fálie s. f. (sil. -li-e), art. fália (sil. -li-a), g.-d. art. fáliei; pl. fálii, art. fáliile (sil. -li-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fălíe1, fălíi, s.f. (reg., înv.) 1. mărire, pompă, splendoare. 2. fală, fudulie, mândrie, trufie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

fălíe2 s.f. (reg.) rudenie, neam.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
FÁLIE s. (GEOL.) paraclază.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fa fal fali

Cuvinte se termină cu literele: ia lia alia