faliment
[Sinonime]
FALIMÉNT, falimente, s.n. Situaţie de insolvabilitate în care se află un comerciant, un industriaş etc., declarată de o instanţă judiciară; fig. ruină, eşec total. ♢ Expr. A da faliment = a) a nu-şi mai putea face plăţile (în calitate de comerciant, industriaş etc.); b) a da greş, a nu reuşi într-o acţiune; a se prăbuşi. – Din germ. Falliment, it. fallimento.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FALIMÉNT ~e n. 1) Situaţie de insolvabilitate a unui om de afaceri, constatată de o instanţă judecătorească. 2) Stare a unui debitor care nu-şi poate plăti datoriile sau nu-şi poate respecta angajamentele. 3) Eşec complet; nereuşită totală; fiasco; crah. /<germ. Falliment, it. fallimento
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
falimént (faliménte), s.n. – Situaţie de insolvabilitate declarată de o instanţă judiciară, bancrută. – Mr. falimentu. It. falimento, în parte prin intermediul ngr. φαλλιμέντο, sau al germ. Falliment, cf. bg. faliment. – Der. falimenta, vb. (a da faliment); falimentar, adj. (în faliment); falit, s.m. (persoană care a dat faliment), din it. fallito.
(Dicţionarul etimologic român)
FALIMÉNT s.n. Situaţie de insolvabilitate a unui comerciant, a unui bancher (sau a unei întreprinderi comerciale, industriale etc.), recunoscută şi declarată de o instanţă judecătorească; bancrută; (fig.) ruină, eşec total. ♢ A da faliment = a ajunge în stare de faliment; (fig.) a nu izbuti într-o acţiune. [Pl. -te, -turi. / cf. germ. Falliment, it. fallimento].
(Dicţionar de neologisme)
FALIMÉNT s. n. 1. stare de insolvabilitate a unui comerciant sau bancher, a unei întreprinderi etc., recunoscută şi declarată de o instanţă judecătorească; bancrută. 2. (fig.) ruină, eşec total. o a da ~ = a nu izbuti într-o acţiune. (< it. fallimento, germ. Falliment)
(Marele dicţionar de neologisme)
falimént s. n., pl. faliménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FALIMÉNT s. (FIN.) bancrută, crah, (înv. şi reg.) selamet, (înv.) mofluz, mofluzenie, mofluzie, mofluzlâc, (înv., în Transilv.) cridă. (~ al unei mari întreprinderi.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FALIMÉNT ~e n. 1) Situaţie de insolvabilitate a unui om de afaceri, constatată de o instanţă judecătorească. 2) Stare a unui debitor care nu-şi poate plăti datoriile sau nu-şi poate respecta angajamentele. 3) Eşec complet; nereuşită totală; fiasco; crah. /<germ. Falliment, it. fallimento
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
FALIMÉNT s.n. Situaţie de insolvabilitate a unui comerciant, a unui bancher (sau a unei întreprinderi comerciale, industriale etc.), recunoscută şi declarată de o instanţă judecătorească; bancrută; (fig.) ruină, eşec total. ♢ A da faliment = a ajunge în stare de faliment; (fig.) a nu izbuti într-o acţiune. [Pl. -te, -turi. / cf. germ. Falliment, it. fallimento].
(Dicţionar de neologisme)
FALIMÉNT s. n. 1. stare de insolvabilitate a unui comerciant sau bancher, a unei întreprinderi etc., recunoscută şi declarată de o instanţă judecătorească; bancrută. 2. (fig.) ruină, eşec total. o a da ~ = a nu izbuti într-o acţiune. (< it. fallimento, germ. Falliment)
(Marele dicţionar de neologisme)
falimént s. n., pl. faliménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FALIMÉNT s. (FIN.) bancrută, crah, (înv. şi reg.) selamet, (înv.) mofluz, mofluzenie, mofluzie, mofluzlâc, (înv., în Transilv.) cridă. (~ al unei mari întreprinderi.)
(Dicţionar de sinonime)