falț dex - definiţie, sinonime, conjugare
FALŢ, falţuri, s.n. 1. Cleşte de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a feţelor încălţămintei. 2. Fiecare dintre bucăţile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la maşina de fălţuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei ţigle etc., pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, ţiglă etc. cu o tăietură corespunzătoare. ♦ Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subţire, pentru a permite îmbinarea cu altă foaie; p. ext. îmbinare astfel realizată. 4. (Poligr.) Bentiţă de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planşele intercalate într-un volum. – Din germ. Falz[eisen].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FALŢ ~uri n. 1) Unire a foilor de tablă prin îndoirea marginilor alăturate. 2) Tăietură făcută pe marginea unei piese (scândură, ţiglă etc.) pentru a o putea uni cu o altă piesă (de acelaşi fel). 3) Cuţit folosit în tăbăcărie cu care se uniformizează grosimea pielii. 4) Cleşte de formă specială folosit la tragerea pe calapod a feţelor încălţămintei. /<germ. Falz[eisem]
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

falţ (fálţuri), s.n. – 1. Ştraif de legătorie. – 2. Scobitură, şanţ la cotorul cărţii legate. – 3. Canelură, şanţ la cotorul cărţii legate. – 4. Lamă pentru desprins carnea de pe piei. – Var. felţ, s.n. (ştraif). Germ. Falz (DAR), la sensul 4 cu cel al germ. Falzeisen. – Der. fălţui, vb. (a îndoi colile care alcătuiesc o carte), din germ. falzen (Borcea 186); fălţuială, s.f. (îndoire); fălţuitor, s.m. (persoană care execută operaţia de a fălţui); fălţuitoare, s.f. (unealtă cu care se fălţuieşte; rindea). Cf. ngr. φαλτσέττα „cuţit de cizmar”.
(Dicţionarul etimologic român)

FALŢ s. n. 1. tăietură în lungul marginii unei piese care se îmbină cu o altă piesă. 2. cleşte special pentru tragerea pe calapod a feţelor încălţămintei. 3. bentiţă pe care se lipesc planşele într-un volum, hărţile într-un atlas etc. (< germ. Falz/eisen/)
(Marele dicţionar de neologisme)

falţ s. n., pl. fálţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

falt, fálturi, s.n. (reg.; la rochii) cută, încreţitură.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
FALŢ s. (TIPOGR.) ongleu.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fa fal

Cuvinte se termină cu literele: lt alt