fana

FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori şi legume; p. ext. despre oameni) A-şi pierde prospeţimea; a se trece, a se ofili, a se veşteji. – Din fr. faner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FAN//Á ~éz tranz. rar A face să se faneze /<fr. faner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FAN//Á se ~eáză intranz. livr. 1) (despre flori şi unele legume) A-şi pierde vlaga şi frăgezimea; a se veşteji; a se ofili. 2) (despre persoane) A-şi pierde prospeţimea fizică; a se ofili. /<fr. faner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FANÁ vb. I. refl. A se ofili, a se trece, a se veşteji. [< fr. faner].
(Dicţionar de neologisme)

FANÁ vb. refl. a se ofili, a se trece, a se veşteji. (< fr. faner)
(Marele dicţionar de neologisme)

faná vb., ind. prez. 1 sg. fanéz, 3 sg. şi pl. faneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FANÁ vb. a se trece, (fig.) a se ofili, a se veşteji. (O femeie care s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)