fanaragiu

FANARAGÍU, fanaragii, s.m. (Înv.) Persoană care aprindea şi stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarği.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FANARAGÍ//U ~i m. înv. Persoană care aprindea şi stingea felinarele pe străzi; lampagiu. /<turc. fenarği
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fanaragíu s. m., art. fanaragíul; pl. fanaragíi, art. fanaragíii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fanaragíu², fanaragíi, s.m. (înv.) fanariot.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
FANARAGÍU s. v. lampagiu.
(Dicţionar de sinonime)