fanatic

FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FANÁTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) şi substantival Care este stăpânit de fanatism. 2) (despre sentimente) Care vădeşte fanatism; pătimaş. /<fr. fanatique, lat. fanaticus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FANÁTIC, -Ă adj. (adesea s.) Cuprins de fanatism; (p. ext.) foarte zelos, cu foarte mult zel (pentru ceva).** Care se crede inspirat de divinitate; care este animat de o exaltare religioasă. ♦ Pătimaş, excesiv, intolerant. [< fr. fanatique, it. fanatico, lat. fanaticus].
(Dicţionar de neologisme)

FANÁTIC, -Ă I. adj., s. m. f. (om) dominat de fanatism; foarte zelos; animat de o exaltare religioasă. II. (despre sentimente, manifestări) care dovedeşte fanatism; pătimaş, intolerant. (< fr. fanatique, lat. fanaticus)
(Marele dicţionar de neologisme)

fanátic s. m., adj. m., pl. fanátici; f. sg. fanátică, g.-d. art. fanáticei, pl. fanátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FANÁTIC adj., s. (BIS.) bigot, habotnic, (pop. şi fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic. (Credincios ~.)
(Dicţionar de sinonime)