fanfaronilor

FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s.m. şi f., adj. (Persoană) care se laudă pentru calităţi închipuite, care face caz de meritele acţiunilor sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FANFAR//ÓN ~oánă (~óni, ~oáne) şi substantival 1) Care se laudă pe sine în mod exagerat; caracterizat prin exces de laudă pentru calităţile sale; lăudăros. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă o afecţiune de bravură; marcat prin bravură exagerată. /<fr. fanfaron
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FANFARÓN, -OÁNĂ s.m. şi f. Om lăudăros, care face pe viteazul. [Var. famfaron, -oană s.m.f. / < fr. fanfaron, cf. sp. fanfarón].
(Dicţionar de neologisme)

FANFARÓN, -OÁNĂ s. m. f. om lăudăros, care face pe viteazul. (< fr. fanfaron)
(Marele dicţionar de neologisme)

fanfarón s. m., adj. m., pl. fanfaróni; f. sg. fanfaroánă, g.-d. art. fanfaroánei, pl. fanfaroáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FANFARÓN s., adj. v. lăudăros.
(Dicţionar de sinonime)