fantast
FANTÁST, -Ă, fantaşti, -ste, s.m. şi f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FANTÁ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. 1) Persoană care se dedă la fantezii. 2) Autor de creaţii literare fantastice. /<germ. Phantast
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FANTÁST, -Ă adj. Plăsmuit, ireal, neobişnuit. // s.m. şi f. Visător, om cu idei fantastice, original. [< germ. Phantast].
(Dicţionar de neologisme)
FANTÁST, -Ă s. m. f. om cu idei fantastice, visător, original, fantezist. (< germ. Phantast)
(Marele dicţionar de neologisme)
fantást (bărbat cu idei fantastice) s. m., pl. fantáşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FANTÁ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. 1) Persoană care se dedă la fantezii. 2) Autor de creaţii literare fantastice. /<germ. Phantast
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
FANTÁST, -Ă s. m. f. om cu idei fantastice, visător, original, fantezist. (< germ. Phantast)
(Marele dicţionar de neologisme)
fantást (bărbat cu idei fantastice) s. m., pl. fantáşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)