FANTÁST, -Ă, fantaşti, -ste, s.m. şi f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FANTÁ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. 1) Persoană care se dedă la fantezii. 2) Autor de creaţii literare fantastice. /<germ. Phantast
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FANTÁST, -Ă adj. Plăsmuit, ireal, neobişnuit. // s.m. şi f. Visător, om cu idei fantastice, original. [< germ. Phantast].
(Dicţionar de neologisme)
FANTÁST, -Ă s. m. f. om cu idei fantastice, visător, original, fantezist. (< germ. Phantast)
(Marele dicţionar de neologisme)
fantást (bărbat cu idei fantastice) s. m., pl. fantáşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fantástă s. f., pl. fantáste
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FANTÁ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. 1) Persoană care se dedă la fantezii. 2) Autor de creaţii literare fantastice. /<germ. Phantast
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
FANTÁST, -Ă s. m. f. om cu idei fantastice, visător, original, fantezist. (< germ. Phantast)
(Marele dicţionar de neologisme)
fantást (bărbat cu idei fantastice) s. m., pl. fantáşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fantástă s. f., pl. fantáste
(Dicţionar ortografic al limbii române)