FÁNTĂ, fante, s.f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură practicată perpendicular într-o ţesătură. Fentă la o fustă. [Var.: féntă s.f.] – Din fr. fente.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FÁNTE, fanţi, s.m. 1. (Fam. şi peior.) Bărbat (tânăr) afemeiat. 2. Carte de joc reprezentând figura unui tânăr; valet. – Din it. fante.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FÁNT//Ă ~e f. 1) Deschizătură îngustă pentru comunicarea unui spaţiu închis cu exteriorul. 2) v. FENTĂ2. [G.-D. fantei] /<fr. fente
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FÁN//TE ~ţi m. 1) livr. Bărbat care se bucură de succes la femei. 2) Carte de joc pe care este înfăţişată figura unui cavaler; valet. /<it. fante
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fánte (fánţi), s.m. – 1. Valet la jocul de cărţi. – 2. Curtezan, crai. – Mr. fande. It. fante (în mr., prin intermediul ngr. φάντης). Sec. XIX.
(Dicţionarul etimologic român)
FÁNTĂ s.f. Deschidere strâmtă care permite comunicarea unui spaţiu închis cu exteriorul; crăpătură. [< fr. fente].
(Dicţionar de neologisme)
FÁNTE s.m. 1. (Fam.) Om uşuratic, încrezut; tânăr exagerat de elegant; filfizon. 2. Valet (la cărţile de joc). [< it. fante].
(Dicţionar de neologisme)
FÁNTĂ s. f. 1. deschidere alungită şi îngustă care permite comunicarea unui spaţiu închis cu exteriorul. 2. crăpătură liniară în gheaţă, de mare adâncime. (< fr. fente)
(Marele dicţionar de neologisme)
FÁNTE s. m. 1. (fam.; peior.) om uşuratic, încrezut; tânăr exagerat de elegant; filfizon. 2. valet (la cărţile de joc). (< it. fante)
(Marele dicţionar de neologisme)
FÁNTE2 Subst. 1. S.n. Dialect principal al limbii akan (1) (alături de twi (1)). 2. S.m. Membru al populaţiei vorbitoare a dialectului fante2 (1) din Ghana. (cf. engl. fante, fanti) [AHDEL]
(Alte dicţionare)
fántă (tehn.) s. f., g.-d. art. fántei; pl. fánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fánte s. m., pl. fanţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FÁNTĂ s. 1. (TEHN.) crăpătură. 2. (FIZ.) fereastră.
(Dicţionar de sinonime)
FÁNTE s. 1. v. fílfizon. 2. v. valet.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FÁNTE, fanţi, s.m. 1. (Fam. şi peior.) Bărbat (tânăr) afemeiat. 2. Carte de joc reprezentând figura unui tânăr; valet. – Din it. fante.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FÁN//TE ~ţi m. 1) livr. Bărbat care se bucură de succes la femei. 2) Carte de joc pe care este înfăţişată figura unui cavaler; valet. /<it. fante
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fánte (fánţi), s.m. – 1. Valet la jocul de cărţi. – 2. Curtezan, crai. – Mr. fande. It. fante (în mr., prin intermediul ngr. φάντης). Sec. XIX.
(Dicţionarul etimologic român)
FÁNTĂ s.f. Deschidere strâmtă care permite comunicarea unui spaţiu închis cu exteriorul; crăpătură. [< fr. fente].
(Dicţionar de neologisme)
FÁNTE s.m. 1. (Fam.) Om uşuratic, încrezut; tânăr exagerat de elegant; filfizon. 2. Valet (la cărţile de joc). [< it. fante].
(Dicţionar de neologisme)
FÁNTĂ s. f. 1. deschidere alungită şi îngustă care permite comunicarea unui spaţiu închis cu exteriorul. 2. crăpătură liniară în gheaţă, de mare adâncime. (< fr. fente)
(Marele dicţionar de neologisme)
FÁNTE s. m. 1. (fam.; peior.) om uşuratic, încrezut; tânăr exagerat de elegant; filfizon. 2. valet (la cărţile de joc). (< it. fante)
(Marele dicţionar de neologisme)
FÁNTE2 Subst. 1. S.n. Dialect principal al limbii akan (1) (alături de twi (1)). 2. S.m. Membru al populaţiei vorbitoare a dialectului fante2 (1) din Ghana. (cf. engl. fante, fanti) [AHDEL]
(Alte dicţionare)
fántă (tehn.) s. f., g.-d. art. fántei; pl. fánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fánte s. m., pl. fanţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FÁNTĂ s. 1. (TEHN.) crăpătură. 2. (FIZ.) fereastră.
(Dicţionar de sinonime)
FÁNTE s. 1. v. fílfizon. 2. v. valet.
(Dicţionar de sinonime)