faptic

FÁPTIC, faptice, adj.n. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic. – Fapt + suf. -ic. Cf. germ. f a k t i s c h, rus. f a k t i c e s k i i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÁPTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de fapte; propriu faptelor. Date ~ce. /fapt + suf. ~ic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FÁPTIC, -Ă adj. Referitor la fapte. [Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii].
(Dicţionar de neologisme)

FÁPTIC, -Ă adj. referitor la fapte, care înregistrează exclusiv faptele. (după germ. faktische, rus. fakticeskii)
(Marele dicţionar de neologisme)

fáptic adj. n., pl. fáptice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FÁPTIC adj. (rar) material. (Izvoare ~.)
(Dicţionar de sinonime)