faptul dex - definiţie, sinonime, conjugare
FAPT, fapte şi (4) fapturi, s.n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ♢ Loc. adv. şi adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ♢ Expr. Fapt e că... = nu e mai puţin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acţiune săvârşită de cineva; faptă. ♢ Expr. Fapt împlinit = acţiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situaţie definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiţii) Farmec, vrajă. – Lat. factum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FAPT1 ~e n. 1) Întâmplare care a avut loc în realitate; eveniment. ~istoric. 2) Fenomen izolat dintr-un anumit domeniu. ~e de limbă. 3) v. FAPTĂ. 4) (în îmbinare cu substantive ce denumesc anumite perioade exprimă ideea de început) În ~ul zilei. În ~ul serii. /<lat. factum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FAPT2 ~uri n. pop. rar Procedeu magic, căruia i se atribuie însuşiri supranaturale; farmec; vrajă. /<lat. factum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FAP//T3 ~ţi m. depr. Copil neastâmpărat şi obraznic. /<lat. factum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fapt (-te), s.n. – 1. (Înv.) 1. Creaţie, facere. – 2. Acţiune, înfăptuire. – 3. (Înv.) Creatură. – 4. Întîmplare reală. – 5. (Cu noţiuni care exprimă timpul) Început, origine. – 6. Vrajă, farmec. – 7. Larvă a fluturelui, Acherontia atropos. – 8. Trifoi galben, Triofolium procumbens. – 9. Plantă, Astrantia mayor. – Mr. faptu, faptă, megl. fat. Lat. factum (Puşcariu 579; Candrea-Dens., 535; REW 3135; DAR; cf. Şeineanu, Semasiol., 188), cf. it. fatto, prov. fach, fr. fait, sp. hecho, port. feito. Pl. este fapţi la sensurile 7-9. Era înainte part. de la a face, sec. XVI, înlocuit de făcut. Der. faptă, s.f. (fapt; operă; acţiune; înv., creaţie, facere), sing. reconstituit analogic de la pl. fapte (după Tiktin şi DAR, din lat. facta, pl. n.); făptaş, s.m. (delicvent); faptnic(ă), s.f. şi n., (roibă, Rubia tinctorum), numită astfel fiindcă se credevindecă o boală greşit atribuită lui fapt 7; făptoriu, s.m. (înv., creator); făptui, vb. (a face, a săvîrşi, a comite); făptuitor, s.m. (delicvent, autor al unui delict); făptură, s.f. (înv., creaţie, facere; lucrare, operă; lume, univers; compoziţie, structură; aspect, formă, mod de a fi; fiinţă vie, creatură), din lat. factura, cf. alb. fëtürë (Meyer 111; Philippide, II, 641), it. fattura, v. prov. faitura, v. fr. faiture, sp. hechura, port. feitura (Puşcariu 580; Candrea-Dens., 537; REW 3136; DAR); înfăptui, vb. (a realiza, a verifica, a duce la bun sfîrşit). În legătură cu sensul magic al lui fapt, cf. it. fatturare „a vrăji”; fattura „vrajă”, port. feitiço „vrajă”, de unde fr. fétiche › rom. fétiş.
(Dicţionarul etimologic român)

fapt (zool.) s. m., pl. fapţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fapt (acţiune) s. n., pl. fápte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fapt (farmec, vrajă) s. n., pl. fápturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iárba-dátului-şi-a-fáptului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fapt, -ă, adj. (înv.) făcut.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
FAPTUL-MÁRE s. v. ştevie.
(Dicţionar de sinonime)

FAPT s. v. descântec, farmec, magie, scarlatină, vrajă, vrăjitorie.
(Dicţionar de sinonime)

FAPT s. 1. caz, întâmplare. (ŭl din Vaslui.) 2. v. întâmplare. 3. v. fenomen.
(Dicţionar de sinonime)

IARBA-FÁPTULUI s. v. sclipeţ.
(Dicţionar de sinonime)

BURUIANA-FÁPTULUI s. v. garanţă, otrăţel, paţachină, roibă.
(Dicţionar de sinonime)

FAPTUL ZÍLEI s. v. auroră, crepuscul, zori.
(Dicţionar de sinonime)

IARBA-DATULUI-ŞI-A-FÁPTULUI s. v. feciorică.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fa fap fapt faptu

Cuvinte se termină cu literele: ul tul ptul aptul