far
[Sinonime]
FAR, faruri, s.n. 1. Construcţie înaltă prevăzută cu o sursă de lumină puternică, pentru semnalarea la distanţă a punctelor importante situate de-a lungul liniilor de navigaţie maritimă. 2. Corp de iluminat (la automobile, locomotive etc.) care proiectează lumina într-o anumită direcţie sub forma unui fascicul divergent. – Din fr. phare, lat. pharus, it. faro.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FAR ~uri n. 1) Turn construit pe o coastă sau pe o insulă, prevăzut cu o sursă puternică de lumină în partea superioară, servind drept reper la orientarea navelor şi avioanelor în timpul nopţii. 2) Dispozitiv de iluminat, instalat în partea din faţă a unui vehicul, destinat să lumineze drumul. 3) fig. Lucru care luminează o cale nouă. 4) fig. Persoană care se află în fruntea unui domeniu de activitate, servind drept exemplu demn de urmat. /<fr. phare, lat. pharus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FAR s.n. 1. Turn în care este instalat un proiector puternic, destinat a servi ca reper în navigaţie. ♦ Reflector montat în faţă la automobile, la locomotive etc. pentru a lumina drumul. 2. Ansamblul tuturor vergelelor, velelor şi manevrelor unui catarg. [< fr. phare, cf. lat., gr. Pharos – insulă lângă Alexandria, unde Ptolomeu a ridicat un turn înalt pentru orientarea corăbiilor].
(Dicţionar de neologisme)
FAR s. n. 1. turn în care este instalat un proiector puternic, ca reper în navigaţie. 2. reflector montat în faţă la automobile, la locomotive etc. 3. ansamblul velelor, vergelor şi manevrelor unui catarg. 4. (fig.) ghid. (< fr. phare, lat. pharus, it. faro)
(Marele dicţionar de neologisme)
a avea farurile ciupite expr. (glum. – d. o persoană în stare de ebrietate) a vedea ca prin ceaţă (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
far, faruri s.n. ochi. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
far s. n., pl. fáruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
plútă-fár s. f., pl. plúte-fár
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FAR s. proiector.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FAR ~uri n. 1) Turn construit pe o coastă sau pe o insulă, prevăzut cu o sursă puternică de lumină în partea superioară, servind drept reper la orientarea navelor şi avioanelor în timpul nopţii. 2) Dispozitiv de iluminat, instalat în partea din faţă a unui vehicul, destinat să lumineze drumul. 3) fig. Lucru care luminează o cale nouă. 4) fig. Persoană care se află în fruntea unui domeniu de activitate, servind drept exemplu demn de urmat. /<fr. phare, lat. pharus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
FAR s. n. 1. turn în care este instalat un proiector puternic, ca reper în navigaţie. 2. reflector montat în faţă la automobile, la locomotive etc. 3. ansamblul velelor, vergelor şi manevrelor unui catarg. 4. (fig.) ghid. (< fr. phare, lat. pharus, it. faro)
(Marele dicţionar de neologisme)
a avea farurile ciupite expr. (glum. – d. o persoană în stare de ebrietate) a vedea ca prin ceaţă (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
far, faruri s.n. ochi. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
far s. n., pl. fáruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
plútă-fár s. f., pl. plúte-fár
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FAR s. proiector.
(Dicţionar de sinonime)
Cuvinte care încep cu literele: fa
Cuvinte se termină cu literele: ar