farafastâc

FARAFASTẤC, farafastâcuri, s.n. (Fam. şi peior.; de obicei la pl.) 1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fasoane. – Cf. ngr. f a r a f á s „fanfaron”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FARAFASTÂC ~uri n. Podoabă lipsită de orice valoare; fleac. 2) Dispoziţie de moment, neaşteptată şi stranie; moft; capriciu; toană; maraz; marafet; naz. /cf. ngr. farafás
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

farafastîc (farafastấcuri), s.n. – 1. Fleac, bagatelă. – 2. Moft, capriciu, fasoane. Tc. falan-fistik (Iogu, GS, IV, 384), probabil încrucişat cu ngr. φαραφᾶς „fanfaron” (Cihac, II, 576; DAR), sau cu vreo intenţie expresivă (cf. Iordan, BF, II, 189).
(Dicţionarul etimologic român)

farafastâc s. n., pl. farafastâcuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FARAFASTÂC s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.
(Dicţionar de sinonime)

FARAFASTÂCURI s. pl. v. zorzoane.
(Dicţionar de sinonime)