farfara dex - definiţie, sinonime, conjugare

farfara

[Sinonime]
FARFARÁ, farfarale, s.f. (Fam. şi peior.) Flecar, palavragiu; persoană care duce vorba de colo-colo, care deformează conţinutul spuselor cuiva şi le transmite astfel altora. – Din tc. farfara.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PODBÁL s.m. v. podbeal.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FARFARÁ ~le f. rar Persoană care poartă zvonuri, denaturându-le. /< turc. farfara
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

farfará adj. – Guraliv, flecar, palavragiu. – Mr. fărfără. Tc. farfara, din arab. farfâr (Şeineanu, II, 168; REW 3194; Lokotsch 589), în parte prin intermediul ngr. φαρφαρᾶς, cf. bg. farfara. Aparţin aceluiaşi radical fanfară, s.f., din fr. fanfare şi fanfaron, adj., din fr. fanfaron, cf. mr. fanfaron, din it.
(Dicţionarul etimologic român)

farfara, farfarale s.f. (peior.) 1. flecar, palavragiu. 2. persoană neserioasă în al cărui cuvânt nu poţi avea încredere. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

farfará s. f., art. farfaráua, g.-d. art. farfarálei; pl. farfarále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

farfará2, adv. (pop. înv.) încoace şi încolo, brambura; în expr. a umbla farfará = a umbla brambura.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

podbál (podbeál), podbéli, s.m. (reg.) 1. plantă mică erbacee, din frunzele căreia se face infuzie contra tusei şi cataplasme. 2. brustur. 3. păpădie. 4. năvalnic. 5. nufăr. 6. smirdar. 7. pătlagină.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
FARFARÁ s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vor-băreţ.
(Dicţionar de sinonime)

PODBÁL s. (BOT.) 1. (Tussilago farfara) (reg.) păpădie, ropan, ropanior. 2. podbal-de-munte v. arnică.
(Dicţionar de sinonime)

PODBÁL s. v. captalan.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fa far farf farfa farfar

Cuvinte se termină cu literele: ra ara fara rfara arfara