faringe

FARÍNGE, faringe, s.n. (Anat.) Canal membranos şi musculos de forma unei pâlnii cu vârful în jos, care porneşte de la cavitatea bucală şi sfârşeşte la esofag şi care constituie locul de încrucişare a căilor respiratorii cu calea digestivă. – Din it. faringe Cf. fr. p h a r y n x.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FARÍNGE ~ n. Canal membrano-musculos care constituie locul de încrucişare a cailor respiratorii cu calea digestivă. /<fr. pharynx
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FARÍNGE s.n. Partea superioară a esofagului. [Cf. fr., gr. pharynx].
(Dicţionar de neologisme)

FARÍNGE s. n. partea superioară a esofagului. (< it. faringe, după fr. pharynx)
(Marele dicţionar de neologisme)

farínge s. n., pl. farínge
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FARÍNGE s. (ANAT.) (pop.) înghiţitoare.
(Dicţionar de sinonime)