fârtă s. f. (A douăzeci şi treia literă a alfabetului chirilic; pl. fârte)
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
(Dicţionar de neologisme)
FARTÁ vb. tr. a unge schiurile cu fart. (< fr. farter)
(Marele dicţionar de neologisme)
fârţă, fârţe s.f. (înv.) prostituată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
fartá vb., ind. prez. 1 sg. fartéz, 3 sg. şi pl. farteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fârţă, fârţe, s.f. (reg.) copil neastâmpărat. 2. femeie plimbăreaţă, teleleică, fâţă, fleoarţă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
fârţă, fârţe s.f. (înv.) prostituată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
fartá vb., ind. prez. 1 sg. fartéz, 3 sg. şi pl. farteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fârţă, fârţe, s.f. (reg.) copil neastâmpărat. 2. femeie plimbăreaţă, teleleică, fâţă, fleoarţă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)