fascie

FÁSCIE¹, fascii, s.f. l. (La pl.) Mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea, având la mijloc, în partea superioară, o secure şi purtat de lictorii care însoţeau pe unii magistraţi romani. 2. Fascină. – Din lat. fascis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÁSCIE², fascii, s.f. (Anat.) Foiţă care acoperă muşchii sau alte regiuni anatomice. – Din lat. fascia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÁSCI//E¹ ~i f. 1) mai ales la pl. (în Roma antică) Mănunchi de nuiele (de mesteacăn), legat cu o curea, avand în partea de sus o secure, purtat de lictorii care însoţeau pe unii magistraţi. 2) v. FASCINĂ. [G.-D. fasciei] /<lat. fascis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FÁSCI//E² ~i f. anat. Înveliş membranos al muşchilor sau al altor organe ale corpului. [Art. fascia; G.-D. fasciei; Sil. -ci-e] /<lat. fascia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FÁSCIE s.f. 1. (Ist.) Mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, purtat în Roma antică de lictorii care însoţeau pe dictatori, consuli etc. 2. Faşină. 3. Strat de ţesut conjunctiv situat sub piele sau între muşchi. 4. (Herald.) Figură orizontală având lăţimea ceva mai puţin de 1/3 din lăţimea scutului. [Gen. -iei. / < lat. fascis].
(Dicţionar de neologisme)

FÁSCIE¹ s. f. 1. mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, simbol al puterii, purtat în Roma antică de lictorii care însoţeau pe dictatori, consuli etc. 2. faşină. 3. (herald.) figură orizontală având lăţimea ceva mai puţin de 1/3 din lăţimea scutului. (< lat. fascis)
(Marele dicţionar de neologisme)

FÁSCIE² s. f. (anat.) strat de ţesut conjunctiv situat sub piele sau între muşchi. (< fr., lat. fascia)
(Marele dicţionar de neologisme)

fáscie (anat., „mănunchi de nuiele”) s. f. (sil. -ci-e), art. fáscia (sil. -ci-a), g.-d. art. fásciei; pl. fáscii, art. fásciile (sil. -ci-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FÁSCIE s. (IST.) faşină. (~ purtată de lictorii ro-mani.)
(Dicţionar de sinonime)