fascinare dex - definiţie, sinonime, conjugare
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însuşiri (atrăgătoare) ieşite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FASCINÁRE, fascinări, s.f. Acţiunea de a fascina şi rezultatul ei. – V. fascina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FASCIN//Á ~éz tranz. 1) A face să fie cuprins de uimire şi de admiratie; a încânta; a fermeca; a vrăji; a delecta; a desfăta. 2) A pune stăpanire pe deplin, împiedicând să reacţioneze prompt sau să înţeleagă starea reală a lucrurilor. /<fr. fasciner, lat. fascinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fasciná (fascinéz, fascinát), vb. – A atrage irezistibil, a captiva. Fr. fasciner, cu pronunţarea lat. fascinare. – Der. (din fr.) fascinant, adj.; fascinator, adj.
(Dicţionarul etimologic român)

FASCINÁ vb. I. tr. 1. A vrăji, a subjuga, a încânta (pe cineva) în aşa fel, încât să nu mai vadă lucrurile aşa cum sunt. 2. A fermeca, a seduce, a captiva. [< fr. fasciner, cf. it., lat. fascinare].
(Dicţionar de neologisme)

FASCINÁRE s.f. Fascinaţie. ♦ Operaţia de aşezare a fascinelor. [< fascina, după fr. fascinage].
(Dicţionar de neologisme)

FASCINÁ vb. tr. 1. a vrăji, a subjuga (pe cineva) cu privirea; a încânta. 2. a fermeca, a captiva. (< fr. fasciner, lat. fascinare)
(Marele dicţionar de neologisme)

fasciná vb., ind. prez. 1 sg. fascinéz, 3 sg. şi pl. fascineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fascináre s. f., g.-d. art. fascinării; pl. fascinări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FASCINÁ vb. v. încânta.
(Dicţionar de sinonime)

FASCINÁRE s. v. încântare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fa fas fasc fasci fascin

Cuvinte se termină cu literele: re are nare inare cinare