fasole dex - definiţie, sinonime, conjugare
FASÓLE s.f. 1. Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, albe-verzui, roz sau roşii, cultivată pentru păstăile şi pentru seminţele sale, folosite în alimentaţie (Phaseolus vulgaris). 2. Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele care se află în interiorul acestei păstăi. 3. Mâncare preparată din păstăile (cu boabe) sau din boabele de fasole (1). [Var.: (reg.) făsúle, fasúle s.f.] – Din ngr. fasóli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FASÓLE ~ f. 1) Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cultivată pentru fructele sale păstăi, cu boabe comestibile. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe sau de păstăi ale acestei plante. 3) Preparat culinar din boabele sau din păstăile (verzi) ale acestei plante. ♢ ~ făcăluite fasole fierte şi făcute pastă. [G.-D. fasolei] /<nrg. fasoli
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FASÓLE, (rar) fasole, s.f. 1. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cultivată pentru păstăile şi pentru seminţele sale, folosite în alimentaţie (Phaseolus vulgaris). 2. Păstaia plantei descrise mai sus, de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele albe, roşietice sau pestriţe care se află în interiorul păstăii. 3. Mâncarea preparată din fructul plantei (boabe sau păstăi). [Var.: (reg.) făsúle, fasúle, (1, 2) fasólă, fasúlă, păsúlă s.f., făsúi s.m.] – Ngr. fasoli.
(Dicţionarul limbii române moderne)

fasóle s.f. – 1. Plantă erbacee cultivată pentru păstăile ei comestibile (plantă şi păstaie). – 2. Mîncare de fasole. – 3. (Pop.) Dinţi. – Mr. făsul’u, megl. făsul’. Ngr. φασόλι (Meyer 110; Berneker 280; Philippide, II, 712; Ronzevalle 124; Vasmer, Gr., 58), cf. tc. fasulye, alb. fasulj, bg. fasul, calabr. fasolu. Numeroase var. locale: fasolă, fasulă (‹ ngr. φασούλι), fasule, (Trans. de Nord), fansule, (Banat, Olt.), făsui (Trans. de Vest), făsaică, (Banat., Trans.), păsulă, păsui (‹ sb. pasidj, mag. paszulya). Der. fasolişte, s.f. (plantaţie de fasole); fasolică, s.f. (varietate de măzăriche sălbatică, Latyrus tuberosus); fasoli, vb. refl. (a face fasoane, a se fandosi), de la fasole 3, prin încrucişare cu fason (explicaţie dată de DAR; cf. însă pol. fasoły „strîmbătură, schimonoseală”, din germ. faseln „a ieşi de pe făgaş”); fasoleală, s.f. (fasoane); fasolit, adj. (fandosit).
(Dicţionarul etimologic român)

fasólă (= fasole) s.f. (pl. fasole)
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)

fasóle s. f., g.-d. art. fasólei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FASÓLE s. (BOT.) 1. (Phaseolus vulgaris) (Transilv., Maram. şi Ban.) mazăre. 2. fasole-japoneză v. soia; fasole-soia.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fa fas faso fasol

Cuvinte se termină cu literele: le ole sole asole