FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FASONÁT1 s.n. Fasonare. – V. fasona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FASONÁT2, -Ă, fasonaţi, -te, adj. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, fasoane. – V. fasona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A FASON//Á ~éz tranz. 1) (obiecte) A aduce în concordanţă cu un fason; a face să capete (prin prelucrare) o anumită formă; a modela. 2) rar (caractere, firi, individualităţi etc.) A supune unei influenţe dirijate (pentru a modifica); a modela. /<fr. façonner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FASONÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A FASONA. 2) fig. fam. (despre oameni) Care face fasoane; mofturos; năzuros; capricios. /v. a fasona
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FASONÁ vb. I. tr. 1. A da formă, fason unui lucru. 2. (Fig.) A modela caracterul cuiva. [< fr. façonner].
(Dicţionar de neologisme)
FASONÁT s.n. Fasonare. ♢ Fasonatul puieţilor = operaţia de reducere a rădăcinilor şi a lăstarilor puieţilor în vederea plantării. [< fasona].
(Dicţionar de neologisme)
FASONÁT, -Ă adj. Care a suferit operaţia de fasonare; care are o anumită formă, croială. [< fr. façonné].
(Dicţionar de neologisme)
FASONÁ vb. tr. 1. a da o anumită formă unui lucru. ♢ a prelucra prin deformare plastică un material, în vederea realizării unui obiect de o anumită formă. 2. (fig.) a modela caracterul cuiva. (< fr. faşonner)
(Marele dicţionar de neologisme)
FASONÁT s. n. fasonare. (< fasona)
(Marele dicţionar de neologisme)
fasoná vb., ind. prez. 1 sg. fasonéz, 3 sg. şi pl. fasoneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fasonát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FASONÁ vb. a forma, a modela, (înv. şi pop.) a tipări. (A ~ un material.)
(Dicţionar de sinonime)
FASONÁT adj. modelat. (Material ~.)
(Dicţionar de sinonime)
FASONÁT s. v. fasonare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FASONÁT1 s.n. Fasonare. – V. fasona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A FASON//Á ~éz tranz. 1) (obiecte) A aduce în concordanţă cu un fason; a face să capete (prin prelucrare) o anumită formă; a modela. 2) rar (caractere, firi, individualităţi etc.) A supune unei influenţe dirijate (pentru a modifica); a modela. /<fr. façonner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FASONÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A FASONA. 2) fig. fam. (despre oameni) Care face fasoane; mofturos; năzuros; capricios. /v. a fasona
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FASONÁ vb. I. tr. 1. A da formă, fason unui lucru. 2. (Fig.) A modela caracterul cuiva. [< fr. façonner].
(Dicţionar de neologisme)
FASONÁT s.n. Fasonare. ♢ Fasonatul puieţilor = operaţia de reducere a rădăcinilor şi a lăstarilor puieţilor în vederea plantării. [< fasona].
(Dicţionar de neologisme)
FASONÁT, -Ă adj. Care a suferit operaţia de fasonare; care are o anumită formă, croială. [< fr. façonné].
(Dicţionar de neologisme)
FASONÁ vb. tr. 1. a da o anumită formă unui lucru. ♢ a prelucra prin deformare plastică un material, în vederea realizării unui obiect de o anumită formă. 2. (fig.) a modela caracterul cuiva. (< fr. faşonner)
(Marele dicţionar de neologisme)
FASONÁT s. n. fasonare. (< fasona)
(Marele dicţionar de neologisme)
fasoná vb., ind. prez. 1 sg. fasonéz, 3 sg. şi pl. fasoneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fasonát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FASONÁ vb. a forma, a modela, (înv. şi pop.) a tipări. (A ~ un material.)
(Dicţionar de sinonime)
FASONÁT adj. modelat. (Material ~.)
(Dicţionar de sinonime)
FASONÁT s. v. fasonare.
(Dicţionar de sinonime)