fat�� dex - definiţie, sinonime, conjugare

fat��

[Sinonime]
FÁTĂ, fete, s.f. 1. Persoană de sex feminin, nemăritată. ♢ Fată în casă = fată (tânără) angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie. Fată bătrână = fată trecută de vârsta de măritat şi care a rămas necăsătorită. ♦ Fecioară, virgină. 2. (În raport cu părinţii) Fiică. – Lat. feta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÁTĂ féte f. 1) Persoană de sex feminin de la naştere până la căsătorie; duduie; domnişoară. ♢ ~ mare a) fecioară; b) fată bună de măritat. ~ bătrană (sau trecută, stătută) fată rămasă nemăritată. ~ în casă fată tânără angajată în trecut pentru treburi gospodăreşti. Părul-fetei plantă de pădure, ce creşte prin crăpăturile stâncilor. Ruşinea-fetei plantă cu tulpină păroasă, cu flori albe sau trandafirii, dispune în umbelă, în centrul căreia se află câte o floricică de culoare roşie-închisă. Fata-cu-cobiliţă denumire populară a constelaţiei Orion. 2) pop. Tânără castă. 3) Persoană de sex feminin privită în raport cu părinţii săi; fiică. ♢ Fata mamei se spune despre o fată alintată. [G.-D. fetei] /<lat. feta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fátă (féte), s.f. – 1. Persoană de sex feminin. – 2. Tînără, copilă. – 3. Fecioară. – 4. Fată nemăritată. – 5. Fată în casă, servitoare. – 6. Nume popular al constelaţiei Orion. – 7. (Arg.) Hîrtie de 500 de lei. – Mr. feată, megl. fętă, istr. fętę. Lat. fĕta (Puşcariu 588; Densusianu, GS, II, 314), cf. friul. fede, lomb. feda, piem. fea, dauph. feia, toţi cu sensul de „oaie”, sp. jeda „vacă cu viţel” (Gárcia de Diego, Bol. R. Acad. Esp., VII, 261). Sensurile 3, 5 şi 6 sînt însoţite de obicei de adj. mare; sensul 6 se explică plecîndu-se de la ideea de „nou, nefolosit”. Este cuvînt general răspîndit (ALR, I, 192). Der. fătoi, s.m. (fată bărbătoasă); fătălău (var. feteleu), s.m. (hermafrodit), cu suf. -lău; fetesc, adj. (de fată; înv., feciorelnic); feteşte, adv. (în chip feciorelnic); fetei, s.n. (adunare de fete); feti, vb. (a trăi nemăritată, a fi fată bătrînă); fetie, s.f. (feciorie; virginitate); fetişcană, s.f. (fată bătrînă; bomboană de fată); fetiţă, s.f. (copilă).
(Dicţionarul etimologic român)

fată, fete s.f. (eufem., înv.) prostituată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

fátă s. f., g.-d. art. fétei; pl. féte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ruşínea-fételor (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STELUŢA-FÉTEI s. v. răcovină.
(Dicţionar de sinonime)

DRAGOSTEA-FÉTEI s. v. silur.
(Dicţionar de sinonime)

FÁTĂ s. 1. copilă, (înv. şi reg.) pruncă. (Un grup de ~ete.) 2. v. fecioară. 3. v. fiică.
(Dicţionar de sinonime)

FATA-MÁRE s. v. lebăda.
(Dicţionar de sinonime)

CINSTEA-FÉTEI s. v. ruşinea-fetei.
(Dicţionar de sinonime)

PERCICA-FÉTEI s. v. părul-fetei.
(Dicţionar de sinonime)

FATA-PĂDÚRII s. v. mama-pădurii.
(Dicţionar de sinonime)

PĂRUL-FÉTEI s. v. părul-maicii-domnului.
(Dicţionar de sinonime)

STEAUA-FÉTEI s. v. steluţă.
(Dicţionar de sinonime)

BUSUIOCUL-FÉTELOR s. v. calomfir.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fa fat fat�

Cuvinte se termină cu literele: �� t�� at��