faun dex - definiţie, sinonime, conjugare

faun

FÁUN, fauni, s.m. Zeu al fecundităţii din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor şi turmelor, înfăţişată ca un bărbat cu coarne şi cu picioare de ţap. – Din lat. faunus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÁUN ~i m. (în mitologia romană) 1) Zeu al fecundităţii. 2) Fiinţă imaginară în chip de bărbat cu coarne, urechi lungi şi picioare de ţap, protector al câmpiilor, al pădurilor şi al turmelor. [Sil. fa-un] /<lat. faunus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FÁUN s.m. (La romani) Zeu al câmpurilor şi al pădurilor, protector al turmelor, reprezentat de obicei cu coarne şi cu picioare de ţap. [Pron. fa-un. / < lat. Faunus].
(Dicţionar de neologisme)

FÁUN s. m. (la romani) zeu al câmpurilor, al munţilor şi pădurilor, protector al turmelor, reprezentant ca un om cu coarne şi cu picioare de ţap. (< lat. faunus)
(Marele dicţionar de neologisme)

fáun s. m., pl. fáuni
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fa fau

Cuvinte se termină cu literele: un aun