faur
[Sinonime]
FÁUR1 s.m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FÁUR2, fauri, s.m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Gândăcel lunguieţ şi subţire, păros, de culoare castanie (Elater segetum). – Lat. faber, -bri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FÁUR1 m. pop. A doua lună a anului; februarie. [Sil. fa-ur] /Din făurar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FÁUR2 ~i m. înv. v. FĂURAR2. /<lat. faber, ~bri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fáur (fáuri), s.m. – 1. Fierar. – 2. Varietate de gîndac (Elater segetum). – Mr. favru, favur, istr. fǫwru. Lat. fāber (Puşcariu 590; Candrea-Dens., 569; REW 3231; DAR); cf. it. fabbro, prov. faure, fr. fèvre, v. sp. fabro. – Der. făurar, s.m. (fierar); făurăreasă, s.f. (nevastă de fierar); făurărie, s.f. (fierărie); făurărit, s.n. (fierărie, meseria de fierar); făuri, vb. (a forja; a făuri, a crea, a inventa), care, după Puşcariu 592 şi Candrea-Dens., 570, reprezintă lat. făbrῑre; făurie, s.f. (forjă); făurişte, s.f. (forjă); făuriţă, s.f. (nevastă de fierar).
(Dicţionarul etimologic român)
fáur (februarie) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fáur (fierar) s. m., pl. fáuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FÁUR s. v. (ENTOM.) elaterid.
(Dicţionar de sinonime)
FÁUR s. v. februarie, fierar.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FÁUR2, fauri, s.m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Gândăcel lunguieţ şi subţire, păros, de culoare castanie (Elater segetum). – Lat. faber, -bri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FÁUR2 ~i m. înv. v. FĂURAR2. /<lat. faber, ~bri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fáur (fáuri), s.m. – 1. Fierar. – 2. Varietate de gîndac (Elater segetum). – Mr. favru, favur, istr. fǫwru. Lat. fāber (Puşcariu 590; Candrea-Dens., 569; REW 3231; DAR); cf. it. fabbro, prov. faure, fr. fèvre, v. sp. fabro. – Der. făurar, s.m. (fierar); făurăreasă, s.f. (nevastă de fierar); făurărie, s.f. (fierărie); făurărit, s.n. (fierărie, meseria de fierar); făuri, vb. (a forja; a făuri, a crea, a inventa), care, după Puşcariu 592 şi Candrea-Dens., 570, reprezintă lat. făbrῑre; făurie, s.f. (forjă); făurişte, s.f. (forjă); făuriţă, s.f. (nevastă de fierar).
(Dicţionarul etimologic român)
fáur (februarie) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fáur (fierar) s. m., pl. fáuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FÁUR s. v. (ENTOM.) elaterid.
(Dicţionar de sinonime)
FÁUR s. v. februarie, fierar.
(Dicţionar de sinonime)