faur

FÁUR¹ s.m. (Pop.) Februarie. – Din făurar¹ (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÁUR², fauri, s.m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Gândăcel lunguieţ şi subţire, păros, de culoare castanie (Elater segetum). – Lat. faber, -bri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÁUR¹ m. pop. A doua lună a anului; februarie. [Sil. fa-ur] /Din făurar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FÁUR² ~i m. înv. v. FĂURAR². /<lat. faber, ~bri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fáur (fáuri), s.m. – 1. Fierar. – 2. Varietate de gîndac (Elater segetum). – Mr. favru, favur, istr. fǫwru. Lat. fāber (Puşcariu 590; Candrea-Dens., 569; REW 3231; DAR); cf. it. fabbro, prov. faure, fr. fèvre, v. sp. fabro. – Der. făurar, s.m. (fierar); făurăreasă, s.f. (nevastă de fierar); făurărie, s.f. (fierărie); făurărit, s.n. (fierărie, meseria de fierar); făuri, vb. (a forja; a făuri, a crea, a inventa), care, după Puşcariu 592 şi Candrea-Dens., 570, reprezintă lat. făbrῑre; făurie, s.f. (forjă); făurişte, s.f. (forjă); făuriţă, s.f. (nevastă de fierar).
(Dicţionarul etimologic român)

fáur (februarie) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fáur (fierar) s. m., pl. fáuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FÁUR s. v. (ENTOM.) elaterid.
(Dicţionar de sinonime)

FÁUR s. v. februarie, fierar.
(Dicţionar de sinonime)