favoriți
[Sinonime]
FAVORÍT, -Ă, favoriţi, -te, adj., subst. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S.m. şi f. 1. Persoană iubită sau preţuită cu predilecţie de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecţia unui suveran sau a unui om influent (şi care trage profituri de pe urma acestei situaţii). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh. 2. Participant la o competiţie, la un concurs, considerat cu cele mai mari şanse de reuşită. III. S.m. (Mai ales la pl.) Barbă care încadrează de o parte şi de alta obrazul, lăsând bărbia liberă. [Pl. şi: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) şi rus. favorit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FAVORÍ//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care constituie o preferinţă; care place în mod deosebit; preferat în mod particular. 3) şi substantival (despre persoane) Care se află în favoarea cuiva; protejat în mod deosebit. /<fr. favori, ~ite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FAVORÍ//T2 ~ţi m. Participant la o competiţie, considerat ca având cele mai mari şanse de reuşită. /<fr. favori, ~ite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FAVORÍ//T3 ~ţi m. mai ales la pl. Barbă lăsată special să crească de o parte şi de alta a feţei (de la tâmple până la bărbie); barbetă. /<fr. favori, ~ite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FAVORÍT, -Ă adj. Iubit, preferat. // s.m. şi f. 1. Cel iubit cu predilecţie de cineva. ♦ Protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. Participant la o competiţie considerat ca având cele mai mari şanse de reuşită. ♦ Cal socotit a fi capabil să câştige o cursă. // s.m. (De obicei la pl.) Barbă lăsată să crească de o parte şi de alta a feţei. [Cf. fr. favori, it. favorito, rus. favoriti].
(Dicţionar de neologisme)
FAVORÍT, -Ă I. adj. iubit, preferat. II. s. m. f. 1. cel iubit cu predilecţie de cineva. ♢ protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. participant la o competiţie considerat ca având cele mai mari şanse de reuşită. ♢ cal socotit a fi capabil să câştige o cursă. III. s. m. (pl.) barbă care încadrează figura de o parte şi de alta a obrazului, lăsând bărbia liberă; cotleţi (2). (< fr. favori, it. favorito, rus. favorit)
(Marele dicţionar de neologisme)
FAVORÍŢI s.m. pl. – favorit (III) [DEX\'98]
(Marele dicţionar de neologisme)
favorít (preferat) s. m., adj. m., pl. favoríţi; f. sg. favorítă, pl. favoríte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
favorít (perciune) s. m., pl. favoríţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FAVORÍT adj., s. I. 1. adj. v. preferat. 2. adj., s. v. preferat. 3. s. protejat, (înv.) cirac. (Suveranul şi ~ţii săi.) II. s. pl. (rar) barbetă, cotleţi (pl.), (reg.) perciuni (pl.). (Poartă ~ţi.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FAVORÍ//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care constituie o preferinţă; care place în mod deosebit; preferat în mod particular. 3) şi substantival (despre persoane) Care se află în favoarea cuiva; protejat în mod deosebit. /<fr. favori, ~ite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FAVORÍ//T3 ~ţi m. mai ales la pl. Barbă lăsată special să crească de o parte şi de alta a feţei (de la tâmple până la bărbie); barbetă. /<fr. favori, ~ite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FAVORÍT, -Ă adj. Iubit, preferat. // s.m. şi f. 1. Cel iubit cu predilecţie de cineva. ♦ Protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. Participant la o competiţie considerat ca având cele mai mari şanse de reuşită. ♦ Cal socotit a fi capabil să câştige o cursă. // s.m. (De obicei la pl.) Barbă lăsată să crească de o parte şi de alta a feţei. [Cf. fr. favori, it. favorito, rus. favoriti].
(Dicţionar de neologisme)
FAVORÍT, -Ă I. adj. iubit, preferat. II. s. m. f. 1. cel iubit cu predilecţie de cineva. ♢ protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. participant la o competiţie considerat ca având cele mai mari şanse de reuşită. ♢ cal socotit a fi capabil să câştige o cursă. III. s. m. (pl.) barbă care încadrează figura de o parte şi de alta a obrazului, lăsând bărbia liberă; cotleţi (2). (< fr. favori, it. favorito, rus. favorit)
(Marele dicţionar de neologisme)
FAVORÍŢI s.m. pl. – favorit (III) [DEX\'98]
(Marele dicţionar de neologisme)
favorít (preferat) s. m., adj. m., pl. favoríţi; f. sg. favorítă, pl. favoríte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
favorít (perciune) s. m., pl. favoríţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FAVORÍT adj., s. I. 1. adj. v. preferat. 2. adj., s. v. preferat. 3. s. protejat, (înv.) cirac. (Suveranul şi ~ţii săi.) II. s. pl. (rar) barbetă, cotleţi (pl.), (reg.) perciuni (pl.). (Poartă ~ţi.)
(Dicţionar de sinonime)