favoritism
FAVORITÍSM, favoritisme, s.n. Acordare abuzivă şi nemeritată de favoruri; (la pl.) favoruri acordate cuiva în mod abuziv şi nemeritat. – Din fr. favoritisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FAVORITÍSM ~e n. Acordare neîntemeiată şi abuzivă de favoruri; protecţionism. /<fr. favoritisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FAVORITÍSM s.n. Situaţie, sistem în care totul se obţine prin favoruri şi nu prin merite. [Cf. fr. favoritisme].
(Dicţionar de neologisme)
FAVORITÍSM s. n. acordare de favoruri, de avantaje nemeritate. (< fr. favoritisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
favoritísm s. n., pl. favoritísme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FAVORITÍSM ~e n. Acordare neîntemeiată şi abuzivă de favoruri; protecţionism. /<fr. favoritisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
FAVORITÍSM s. n. acordare de favoruri, de avantaje nemeritate. (< fr. favoritisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
favoritísm s. n., pl. favoritísme
(Dicţionar ortografic al limbii române)