fazan

FAZÁN, fazani, s.m. 1. Pasăre de mărimea unei găini, cu coada lungă şi ascuţită, al cărei bărbătuş se distinge printr-un penaj frumos şi viu colorat, vânată pentru carnea ei gustoasă (Phasianus colchicus). 2. (Arg.) Naiv, fraier. ♢ Expr. (Fam.) A pica de fazan = a fi păcălit (din naivitate). – Din rus. fazan. Cf. fr. f a i s a n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FAZÁN ~i m. Pasăre sedentară, de talie medie, cu coadă lungă şi ascuţită, cu penaj viu colorat, apreciată pentru carnea sa delicioasă. /<fr. faisan, lat. phasianus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fazán (fazáni), s.m. – Pasăre de mărimea unei găini, vînată pentru carnea ei gustoasă. – Mr. faşano. Fr. faisan, alterat prin încrucişare cu ngr. φασιανός, cf. it. fagiano, rus. fazan. – Der. făzăniţă, s.f. (femela fazanului); fezanda, vb., din fr. faisander.
(Dicţionarul etimologic român)

FAZÁN s.m. Pasăre din familia galinaceelor, al cărei bărbătuş are un penaj frumos colorat şi o coadă lungă. [< rus. fazan, cf. fr. faisan, gr. phasianos].
(Dicţionar de neologisme)

FAZÁN s. m. 1. pasăre din familia galinaceelor, al cărei bărbătuş are un penaj frumos colorat şi o coadă lungă. 2. (arg.) naiv, fraier. o (fam.) a pica de ~ = a fi păcălit (din naivitate). (< rus. fazan)
(Marele dicţionar de neologisme)

a cădea de fazan expr. a fi păcălit, a fi înşelat. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

fazán s. m., pl. fazáni
(Dicţionar ortografic al limbii române)