faţetă dex - definiţie, sinonime, conjugare

faţetă

FAŢÉTĂ, faţete, s.f. 1. Fiecare dintre feţele (şlefuite ale) unei pietre preţioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ Fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 2. (În sintagma) Faţetă de cuţit = teşitură a muchiei tăietoare la cuţitele de prelucrare prin aşchiere. 3. (Tipogr.) Placă de fontă care serveşte ca fundament pentru un clişeu sau pentru o placă de stereotipie. – Din fr. facette (refăcut după faţă).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FAŢÉT//Ă ~e f. 1) Suprafaţă plană a unui corp. 2) Faţă şlefuită a unui corp. 3) fig. Aspect specific. ~a problemei. ~ele situaţiei. 4) tipogr. Placă groasă de fontă de care se fixează un clişeu cu plăcile de stereotipie. /<fr. facette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FAŢÉTĂ s.f. 1. Fiecare dintre feţele mici ale unui poliedru; (spec.) fiecare dintre feţele unei pietre preţioase. 2. Faţetă de cuţit = teşitură a muchiei tăietoare la cuţitele de prelucrare prin aşchiere. 3. Ochi cu faţetă = ochi compus al insectelor. 4. (Poligr.) Placă de fontă folosită pentru fixarea plăcilor de stereotipie. [< fr. facette, după faţă].
(Dicţionar de neologisme)

FAŢÉTĂ s. f. 1. fiecare dintre feţele mici ale unui poliedru; fiecare dintre feţele unei pietre preţioase. 2. ~ de cuţit = teşitură a muchiei tăietoare la cuţitele de prelucrare prin aşchiere. 3. ochi de ĕ = ochi compus al insectelor. 4. (poligr.) placă de fontă pentru fixarea plăcilor de stereotipie. (< fr. facette)
(Marele dicţionar de neologisme)

faţétă s. f., pl. faţéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fa fat fate fatet

Cuvinte se termină cu literele: ta eta teta ateta