feștelire dex - definiţie, sinonime, conjugare
FEŞTELÍ, feştelesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feşteli = a o păţi, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. f e s t e n i „a vopsi, a zugrăvi”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FEŞTELÍRE, feşteliri, s.f. Acţiunea de a (se) feşteli şi rezultatul ei. – V. feşteli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FEŞTEL//Í ~ésc tranz. A face să se feştelească. /cf. ung. festeni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FEŞTEL//Í mă ~ésc intranz. fam. A se umple de murdărie; a deveni murdar; a se mânji; a se murdări; a se păta; a se mâzgăli. ~ de glod.A-şi ~ obrazul a se face de râs. A o ~ a comite o prostie. /cf. ung. festeni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

feştelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. feştelésc, imperf. 3 sg. feşteleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. feşteleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

feştelíre s. f., g.-d. art. feştelírii; pl. feştelíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FEŞTELÍ vb. v. jegoşi, mânji, murdări, păta.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fe fes fest feste festel

Cuvinte se termină cu literele: re ire lire elire telire