febricitezi
[Conjugare]
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FEBRICITÁ vb. I. intr. A avea febră. [< fr. fébriciter].
(Dicţionar de neologisme)
FEBRICITÁ vb. intr. a avea febră. (< fr. fébriciter)
(Marele dicţionar de neologisme)
febricitá vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. febricitéz, 3 sg. şi pl. febriciteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FEBRICITÁ vb. I. intr. A avea febră. [< fr. fébriciter].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
febricitá vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. febricitéz, 3 sg. şi pl. febriciteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)