FECIORÉSC1, -EÁSCĂ, fecioreşti, adj. Care aparţine fecioarei (1), privitor la fecioară; p. ext. feciorelnic. – Fecioară + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FECIORÉSC2, -EÁSCĂ, fecioreşti, adj. Care aparţine feciorilor (2), privitor la feciori, specific feciorilor. Dans fecioresc. ♦ (Substantivat, f.) Nume dat mai multor dansuri populare în care băieţii execută unele figuri de virtuozitate; melodie după care se execută aceste dansuri. – Fecior + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-şi trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FECIOR//ÉSC1 ~eáscă (~éşti) Care este caracteristic pentru fecior; propriu feciorilor; fiesc; filial. /fecior + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FECIOR//ÉSC2 ~eáscă (~éşti) v. FECIORELNIC. /fecior + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A FECIOR//Í ~ésc intranz. rar 1) A fi fecior. 2) A-şi petrece anii de feciorie. 3) înv. A servi în calitate de fecior într-o casă boierească. /Din fecior
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
feciorésc (referitor la fecioară sau la fecior) adj. m., f. fecioreáscă; pl. m. şi f. fecioréşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
feciorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. feciorésc, 3 sg. fecioréşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fecioreásca (dans) s. f. art.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FECIORÉSC adj. 1. (înv. şi reg.) fetesc. (Un obraz ~.) 2. v. inocent.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FECIORÉSC2, -EÁSCĂ, fecioreşti, adj. Care aparţine feciorilor (2), privitor la feciori, specific feciorilor. Dans fecioresc. ♦ (Substantivat, f.) Nume dat mai multor dansuri populare în care băieţii execută unele figuri de virtuozitate; melodie după care se execută aceste dansuri. – Fecior + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FECIOR//ÉSC1 ~eáscă (~éşti) Care este caracteristic pentru fecior; propriu feciorilor; fiesc; filial. /fecior + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FECIOR//ÉSC2 ~eáscă (~éşti) v. FECIORELNIC. /fecior + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A FECIOR//Í ~ésc intranz. rar 1) A fi fecior. 2) A-şi petrece anii de feciorie. 3) înv. A servi în calitate de fecior într-o casă boierească. /Din fecior
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
feciorésc (referitor la fecioară sau la fecior) adj. m., f. fecioreáscă; pl. m. şi f. fecioréşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
feciorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. feciorésc, 3 sg. fecioréşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fecioreásca (dans) s. f. art.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FECIORÉSC adj. 1. (înv. şi reg.) fetesc. (Un obraz ~.) 2. v. inocent.
(Dicţionar de sinonime)