FECIÓR, feciori, s.m. 1. Fiu; băiat (în raport cu părinţii săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boiereşti; valet, camerier, lacheu. ♢ Fecior boieresc = slujbaş pe moşia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Var.: (reg.) ficiór s.m.] – Lat. *fetiolus sau din făt + suf. -ior.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-şi trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FECIÓR ~i m. 1) Persoană de sex masculin luată în raport cu părinţii săi; fiu; băiat. ♢ ~ de lele copil din flori. 2) Tânăr neînsurat; flăcău; cavaler. 3) înv. Servitor la curţile boiereşti; valet; lacheu. /<lat. fetiolus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A FECIOR//Í ~ésc intranz. rar 1) A fi fecior. 2) A-şi petrece anii de feciorie. 3) înv. A servi în calitate de fecior într-o casă boierească. /Din fecior
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
feciór (fecióri), s.m. – 1. (Înv.) Copil. – 2. Băiat, tînăr, flăcău. – 3. Servitor, valet. – Mr., megl. fiţor, istr. feţor. Lat. *fĕtĭolus, dim. de la fĕtus (Puşcariu 593; Candrea-Dens., 561; REW 3273; DAR), sau mai probabil der. internă de la făt › *fetcior sau *fetşor. Folosirea sa este generală, cf. ALR, 187. – Der. fecioară, s.f. (fată virgină), istr. feţǫre (după Puşcariu 594 şi DAR, din lat. *fĕtĭola); feciorandru, s.m. (flăcău); feciorariţă, s.f. (rar, Trans., fată bărbătoasă); feciorelnic, adj. (virginal); fecioresc, adj. (virginal; Trans., propriu băieţilor); fecioreşte, adv. (în mod feciorelnic); feciori, vb. (înv., a trăi în mod cast; Trans., a duce viaţă de copil); feciorică, s.f. (plantă, Herniaria glabra); feciorie, s.f. (virginitate; Trans., tinereţe); feciorime, s.f. (Trans., mulţime de feciori); desfeciori, vb. (a deflora, a dezvirgina). – Din rom. provin alb. fičor (Jokl, RF, II, 246), bg. fičor (Capidan, Raporturile, 195), mag. ficsor (Edelspacher 14; Candrea, Elemente, 407).
(Dicţionarul etimologic român)
feciór s. m., pl. fecióri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
feciorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. feciorésc, 3 sg. fecioréşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IARBA-FECIÓRILOR s. v. feciorică.
(Dicţionar de sinonime)
FECIOR BOIERÉSC s. v. isprăvnicel, vătăşel.
(Dicţionar de sinonime)
FECIÓR s. 1. v. fiu. 2. v. flăcău. 3. v. valet.
(Dicţionar de sinonime)
BUSUIOCUL-FECIÓRILOR s. v. sovârf.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-şi trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A FECIOR//Í ~ésc intranz. rar 1) A fi fecior. 2) A-şi petrece anii de feciorie. 3) înv. A servi în calitate de fecior într-o casă boierească. /Din fecior
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
feciór (fecióri), s.m. – 1. (Înv.) Copil. – 2. Băiat, tînăr, flăcău. – 3. Servitor, valet. – Mr., megl. fiţor, istr. feţor. Lat. *fĕtĭolus, dim. de la fĕtus (Puşcariu 593; Candrea-Dens., 561; REW 3273; DAR), sau mai probabil der. internă de la făt › *fetcior sau *fetşor. Folosirea sa este generală, cf. ALR, 187. – Der. fecioară, s.f. (fată virgină), istr. feţǫre (după Puşcariu 594 şi DAR, din lat. *fĕtĭola); feciorandru, s.m. (flăcău); feciorariţă, s.f. (rar, Trans., fată bărbătoasă); feciorelnic, adj. (virginal); fecioresc, adj. (virginal; Trans., propriu băieţilor); fecioreşte, adv. (în mod feciorelnic); feciori, vb. (înv., a trăi în mod cast; Trans., a duce viaţă de copil); feciorică, s.f. (plantă, Herniaria glabra); feciorie, s.f. (virginitate; Trans., tinereţe); feciorime, s.f. (Trans., mulţime de feciori); desfeciori, vb. (a deflora, a dezvirgina). – Din rom. provin alb. fičor (Jokl, RF, II, 246), bg. fičor (Capidan, Raporturile, 195), mag. ficsor (Edelspacher 14; Candrea, Elemente, 407).
(Dicţionarul etimologic român)
feciór s. m., pl. fecióri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
feciorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. feciorésc, 3 sg. fecioréşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IARBA-FECIÓRILOR s. v. feciorică.
(Dicţionar de sinonime)
FECIOR BOIERÉSC s. v. isprăvnicel, vătăşel.
(Dicţionar de sinonime)
FECIÓR s. 1. v. fiu. 2. v. flăcău. 3. v. valet.
(Dicţionar de sinonime)
BUSUIOCUL-FECIÓRILOR s. v. sovârf.
(Dicţionar de sinonime)