feculență

FECULÉNT, -Ă, feculenţi, -te, adj. Care conţine feculă; p. ext. hrănitor. – Din fr. féculent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FECULÉNŢĂ s.f. Calitatea unei substanţe feculente. – Din fr. féculence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FECULÉN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care conţine (multă) feculă; cu multă feculă; bogat în feculă. /<fr. féculent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FECULÉNT, -Ă adj. Care conţine feculă; (p. ext.) hrănitor. [< fr. féculent].
(Dicţionar de neologisme)

FECULÉNŢĂ s.f. Starea unei substanţe bogate în feculă. [< fr. féculence].
(Dicţionar de neologisme)

FECULÉNT, -Ă adj. care conţine feculă. (< fr. féculent)
(Marele dicţionar de neologisme)

FECULÉNŢĂ s. f. starea unei substanţe bogate în feculă. (< fr. féculence)
(Marele dicţionar de neologisme)

feculént adj. m., pl. feculénţi; f. sg. feculéntă, pl. feculénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

feculénţă s. f., g.-d. art. feculénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FECULÉNT adj. v. consistent, hrănitor, nutritiv, săţios, suculent.
(Dicţionar de sinonime)