fecundare dex - definiţie, sinonime, conjugare
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundaţie, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FECUNDÁRE, fecundări, s.f. Acţiunea de a fecunda şi rezultatul ei; fecundaţie, fecundat1. – V. fecunda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FECUND//Á ~éz tranz. A provoca procesul fecundaţiei; a face să procreeze. /<fr. féconder, lat. fecundare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FECUND//Á pers. 3 se ~eáză intranz. A provoca apariţia unui germen prin unirea a două celule de sex opus (în vederea procreării). /<fr. féconder, lat. fecundare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FECUNDÁ vb. I. tr. A provoca fecundaţie, a pune în stare de procreaţie. [< lat. fecundare, cf. fr. féconder].
(Dicţionar de neologisme)

FECUNDÁRE s.f. Acţiunea de a fecunda şi rezultatul ei; fecundaţie, fecundat. [< fecunda].
(Dicţionar de neologisme)

fecundá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. fecundeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fecundáre s. f., g.-d. art. fecundării; pl. fecundări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FECUNDÁ vb. a călca. (Cocoşul ~ găina.)
(Dicţionar de sinonime)

OVUL FECUNDÁT s. v. zigot.
(Dicţionar de sinonime)

FECUNDÁRE s. v. fecundaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fe fec fecu fecun fecund

Cuvinte se termină cu literele: re are dare ndare undare