fecundat

FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundaţie, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FECUNDÁT¹ s.n. Faptul de a fecunda. – V. fecunda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FECUNDÁT², -Ă, fecundaţi, -te, adj. În care creşte o nouă fiinţă. – V. fecunda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FECUND//Á ~éz tranz. A provoca procesul fecundaţiei; a face să procreeze. /<fr. féconder, lat. fecundare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FECUND//Á pers. 3 se ~eáză intranz. A provoca apariţia unui germen prin unirea a două celule de sex opus (în vederea procreării). /<fr. féconder, lat. fecundare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FECUNDÁ vb. I. tr. A provoca fecundaţie, a pune în stare de procreaţie. [< lat. fecundare, cf. fr. féconder].
(Dicţionar de neologisme)

FECUNDÁT s.n. Fecundare. [< fecunda].
(Dicţionar de neologisme)

FECUNDÁT vb. tr. a face fecund; a provoca fecundaţia. (< fr. féconder, lat. fecundare)
(Marele dicţionar de neologisme)

fecundá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. fecundeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fecundát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FECUNDÁ vb. a călca. (Cocoşul ~ găina.)
(Dicţionar de sinonime)

OVUL FECUNDÁT s. v. zigot.
(Dicţionar de sinonime)