feleșag
FELEŞÁG, (rar) feleşaguri, s.n. (Reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliuşág s.n.] – Din magh. feleség. Cf. f e l.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FELEŞÁG ~uri n. pop. Însuşire caracteristică a unui individ; fel de a fi; fire; caracter; natură. /<ung. féleség
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
feleşág s. n., pl. feleşáguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FELEŞÁG ~uri n. pop. Însuşire caracteristică a unui individ; fel de a fi; fire; caracter; natură. /<ung. féleség
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)