FEL, feluri, s.n. 1. Posibilitate de a fi, de a acţiona etc. 2. Soi, varietate, gen. mod. sort (dintr-un produs). ♢ Loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. ♢ Loc. adv. Nici un fel de... = deloc. La fel = deopotrivă, asemenea, egal, întocmai, aidoma. ♢ Expr. De felul meu (sau tău, său etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenienţei; c) de profesiune, de meserie. De fel din... = de neam, de origine, de loc. originar din... În felul cuiva = într-un mod propriu cuiva. Un fel de... = un lucru asemănător cu..., ceva care vrea să fie sau să pară... A face felul (cuiva) = a) a omorî, a distruge (pe cineva); b) a cauza (cuiva) un rău; c) (pop. şi fam.) a dezvirgina. ♦ (Reg.) Chef, poftă. 3. Obicei, datină, tradiţie. 4. Sortiment de mâncare sau de băutură. – Din magh. féle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenţia, a varia. – Din fel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FEL ~uri n. 1) Formă particulară de a fi; chip; mod. 2) Grup de fiinţe sau de obiecte ce se caracterizează printr-o anumită însuşire; specie; soi; categorie; gen. 3) Sortiment de mâncare. ~ ul întâi. /<ung. féle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fel (féluri), s.n. – 1. Clasă, tip, gen, specie. – 2. (Înv., rar) Stirpe. – 3. Soi, teapă. – 4. Obicei, stil. – 5. Purtări, mod de a fi. – 6. Capriciu, chef. 7. Fel de mîncare. – De fel, în nici un caz. Mag. -féle „asemănător”, fel „parte”, cu sensul de „soi, fel” în mai multe compuneri, cf. minden féle „de orice fel” (Cihac, II, 498; Scriban; DAR), cf. sb., slov. fela „clasă”, bg. Trans. feli (Miklosich, Bulg., 121), Giuglea, Dacor., II, 637, respinge această der., care pare evidentă şi propune, prin intermediul alb. fjaljë, lat. fabella „istorioară”, cf. it. favella. Der. fălie, s.f. (Trans., înrudire), poate prin intermediul sb. (DAR); feliuşag, s.n. (Mold., soi, teapă); feluri, vb. (înv., a varia); felurit, adj. (variat); felurime, s.f. (varietate, diversitate). Din acelaşi cuvînt mag. provine fele, s.f. (măsură de capacitate, folosită în Trans., în valoare de trei sferturi de litru).
(Dicţionarul etimologic român)
de alt fel (de alt soi, de altă varietate) prep. + adj. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
alt fel (nu acelaşi fel) adj. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
de fel prep. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fel s. n., pl. féluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
felurí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. felureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FEL s. 1. v. mod. 2. v. stil. 3. v. regim. 4. v. sens. 5. v. fire. 6. gen, mod, soi. (Are un ~ de timiditate nejustificată.) 7. v. chip. 8. v. specie. 9. v. categorie. 10. v. tip. 11. v. teapă. 12. gen, mod, soi, specie, specimen, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~uri de silogisme ...) 13. v. factură. 14. v. datină.
(Dicţionar de sinonime)
FELURÍ vb. v. deosebi, diferenţia, diferi, varia.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenţia, a varia. – Din fel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fel (féluri), s.n. – 1. Clasă, tip, gen, specie. – 2. (Înv., rar) Stirpe. – 3. Soi, teapă. – 4. Obicei, stil. – 5. Purtări, mod de a fi. – 6. Capriciu, chef. 7. Fel de mîncare. – De fel, în nici un caz. Mag. -féle „asemănător”, fel „parte”, cu sensul de „soi, fel” în mai multe compuneri, cf. minden féle „de orice fel” (Cihac, II, 498; Scriban; DAR), cf. sb., slov. fela „clasă”, bg. Trans. feli (Miklosich, Bulg., 121), Giuglea, Dacor., II, 637, respinge această der., care pare evidentă şi propune, prin intermediul alb. fjaljë, lat. fabella „istorioară”, cf. it. favella. Der. fălie, s.f. (Trans., înrudire), poate prin intermediul sb. (DAR); feliuşag, s.n. (Mold., soi, teapă); feluri, vb. (înv., a varia); felurit, adj. (variat); felurime, s.f. (varietate, diversitate). Din acelaşi cuvînt mag. provine fele, s.f. (măsură de capacitate, folosită în Trans., în valoare de trei sferturi de litru).
(Dicţionarul etimologic român)
de alt fel (de alt soi, de altă varietate) prep. + adj. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
alt fel (nu acelaşi fel) adj. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
de fel prep. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fel s. n., pl. féluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
felurí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. felureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FEL s. 1. v. mod. 2. v. stil. 3. v. regim. 4. v. sens. 5. v. fire. 6. gen, mod, soi. (Are un ~ de timiditate nejustificată.) 7. v. chip. 8. v. specie. 9. v. categorie. 10. v. tip. 11. v. teapă. 12. gen, mod, soi, specie, specimen, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~uri de silogisme ...) 13. v. factură. 14. v. datină.
(Dicţionar de sinonime)
FELURÍ vb. v. deosebi, diferenţia, diferi, varia.
(Dicţionar de sinonime)