feluritor

felurít adj. m., pl. feluríţi; f. felurítă, pl. feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) felurítor / ac. m. a, la feluríţi, f. a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriţi oameni, a feluriţi oameni)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

FELURÍTOR adj. g.-d. pl. v. felurit.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)