fenotip dex - definiţie, sinonime, conjugare

fenotip

FENOTÍP s.n. (Biol.) Ansamblu de însuşiri şi caractere care se manifestă în mod vizibil la un individ şi care este determinat de baza ereditară şi de condiţiile de mediu. – Din fr. phénotype.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FENOTÍP n. biol. Totalitate a particularităţilor unui individ, care se manifestă în mod vizibil, legate de ereditate şi de condiţiile de mediu. /<fr. phénotype
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FENOTÍP s.n. (Biol.) 1. Totalitatea însuşirilor caracteristice ale unui organism, care s-au format în procesul dezvoltării individuale. 2. Subunitate a speciei care cuprinde populaţii diferenţiate prin particularităţile fenologice. [< fr. phénotype, cf. gr. phainein – a apărea, typos – tip].
(Dicţionar de neologisme)

FENOTÍP s. n. (biol.) totalitatea însuşirilor şi caracterelor vizibile ale unui organism, rezultat al interacţiunii dintre genotip şi mediu. (< fr. phénotype)
(Marele dicţionar de neologisme)

fenotíp s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fe fen feno fenot fenoti

Cuvinte se termină cu literele: ip tip otip notip enotip