fenotip

FENOTÍP s.n. (Biol.) Ansamblu de însuşiri şi caractere care se manifestă în mod vizibil la un individ şi care este determinat de baza ereditară şi de condiţiile de mediu. – Din fr. phénotype.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FENOTÍP n. biol. Totalitate a particularităţilor unui individ, care se manifestă în mod vizibil, legate de ereditate şi de condiţiile de mediu. /<fr. phénotype
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FENOTÍP s.n. (Biol.) 1. Totalitatea însuşirilor caracteristice ale unui organism, care s-au format în procesul dezvoltării individuale. 2. Subunitate a speciei care cuprinde populaţii diferenţiate prin particularităţile fenologice. [< fr. phénotype, cf. gr. phainein – a apărea, typos – tip].
(Dicţionar de neologisme)

FENOTÍP s. n. (biol.) totalitatea însuşirilor şi caracterelor vizibile ale unui organism, rezultat al interacţiunii dintre genotip şi mediu. (< fr. phénotype)
(Marele dicţionar de neologisme)

fenotíp s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)